Tratament articular interfalangian
Durerea articulara – elemente practice
Cartilajul articular îndeplineşte două funcţii importante: intervine în biomecanica articulaţiei, permiţând mobilitatea aproape fără frecare şi acţionează ca amortizor, transmiţând sarcina, prin suprafeţele articulare, ţesuturilor din jur.
Proprietăţile de elasticitate şi rezistenţă sunt asigurate de proteoglicanii şi colagenul matricei extracelulare. Elementele proteoglicanilor matricei sunt metabolizate activ şi resintetizate, având un timp de înjumătăţire de săptămâni. Componenta principală a proteoglicanilor este reprezentată de glicozaminoglicanii sulfataţi condroitin — sulfat, keratan — sulfat şi dermatan — sulfatputernic încărcaţi electronegativ, responsabili de elasticitatea cartilajului.
Procesele responsabile de degradarea colagenului şi a proteoglicanilor în boala artrozică sunt cauzate de enzimele proteolitice sintetizate şi eliberate chiar de condrocite. Eliberarea unor puternice enzime proteolitice şi activarea lor ulterioară în matrice depăşeşte mecanismele naturale de apărare a matricei şi, în cele din urmă, determină degradarea colagenului şi fisurarea proteoglicanilor.
Din punct de vedere artroscopic, trăsăturile patognomonice ale bolii artrozice gata constituite sunt: ulceraţia focală a cartilajului în zonele de presiune prin care se observă osul eburnat asemănător cu fildeşul ; osteofitele juxtaarticulare, ce cresc în zona marginală a articulaţiei.
Este important de înţeles că aceste faze reprezintă stadiul terminal al unui proces de lungă durată şi continuu. La acest proces participă şi osul, prin: modificări reactive scleroză osoasă în zona cartilajului tratament articular interfalangian, formarea de chiste osoase care pot comunica cu spaţiul articular şi se pot lărgi, formând geode şi osteofite marginale os nou format acoperit de cartilaj în zonele nesupuse presiunii de susţinere.
Ulterior, tratament articular interfalangian evoluţie, se remarcă pierderea progresivă a condrocitelor la toate nivelurile, cu subţierea marcată a matricei cartilaginoase şi, în unele situaţii, înlocuirea cu fibrocartilaj a cartilajului hialin degradat. Sinoviala înconjurătoare nu este afectată evident.
Care este tabloul clinic la pacienții cu boala artrozică? Stadiile iniţiale ale procesului artrozic sunt asimptomatice clinic, discrepant faţă de prevalenţa crescută a modificărilor fizice şi radiologice de boală artrozică. Durerea este simptomul, ce sugerează diagnosticul de boală artrozică, interesând iniţial o singură articulaţie şi apoi altele.
- Frecvența leziunilor articulare în artrita psoriazică
- Durerea în patologia reumatică (2) - Viața Medicală
- All rights reserved doc.
- Afla totul despre artroza: Simptome, tipuri, diagnostic si tratament | baremi.ro
Durerea este descrisă ca fiind una profundă, acompaniată adesea de redoare articulară dificultate în mobilizare ce urmează perioadelor de inactivitate la ridicarea din pat dimineaţa, la ridicarea de pe scaun. Durerea poate iradia în zonele învecinate, se exacerbează la utilizarea articulaţiilor respective şi, în fazele precoce de boală, este semnificativ ameliorată de repaus.
O dată ce boala se învecheşte, durerea devine persistentă, interferând funcţionalitatea normală şi împiedicând somnul, chiar în cursul tratamentului. Cele mai interesate articulaţii în procesul bolii artrozice sunt: articulaţia metatarsofalangiană a halucelui, articulaţiile interfalangiene proximale şi interfalangiene distale ale mâinilor, articulaţia carpometacarpiană a policelui, şoldurile, genunchii, coloana vertebrală cervicală şi lombară.
Reumatologia si bolile reumatice
La examenul clinic, articulaţiile interesate sunt, de regulă, deformate sensibile la palpare, prezintă crepitaţii şi limitarea mobilităţii. Instabilitatea articulară apare numai în formele severe. Mărirea volumului articulaţiilor este produsă de măririrea suprafeţelor osoase, osteofitelor şi, uneori, a hidrartrozei de însoţire.
Pacienţii cu boală avansată prezintă deformări grosolane, cu subluxaţii.
Ingustarea spatiului articular: cauze, simptome, tratament
Uneori, debutul simptomelor este acut cu roşeaţă şi durere în articulaţia afectată. Nodulii Heberden pot induce deformări ale interfalangienelor distale cu deviere laterală sau în flexie. O altă formă, boala artrozică erozivă, produce episoade dureroase similare, dar se diferenţiază de prima prin modificările radiologice erozive locale şi tendinţă la anchiloză osoasă.
- Artroza mainilor: de ce apare si cum se trateaza
- Viermi dureri articulare
- Detalii Durerile articulare artralgiile Artralgia durerea articular?
- Durerile articulare după răceală
- Durerile articulare (artralgiile) | Reumatologie | Ghid de boli
- Sistemul articular este unul din cele trei mari componente ale sistemului kinetic, este sistemul care segmenteaza corpul permitand miscarea in anumite limite si directii.
Anomalii similare celor din interfalangienele distale apar şi la nivelul articulaţiilor interfalangienelor proximale, fiind cunoscute sub denumirea de noduli Bouchard. O altă articulaţie frecvent interesată în artroza mâinii este articulaţia carpometacarpiană a policelui, care determină dureri la solicitare şi poate conferi forma pătrată a bazei policelui.
Cel mai afectat compartiment este cel femuro — tibial medial cu deformare în varus. Interesarea compartimentului lateral determină deformare în valgus picioarele se întoarc spre exterior. Un procent important dintre durerile genunchiului este cauzat de artroza compartimentului patelo — femural. În gonartroza idiopatică, examenul fizic poate releva durere la digitopresiune, crepitaţii şi cracmente la mobilizarea articulaţiei şi reducerea mobilităţii articulare.
Durerea în patologia reumatică (2)
Reacţiile lichidiene nu sunt rare, dar sunt reduse cantitativ. Examenul radiologic evidenţiază osteofitele.
Testul Froment - evalueaza nervul ulnar la mana
Cu timpul, prin utilizarea articulaţiei, se produce degenerarea progresivă a cartilajului şi producţii osoase secundare, tipice. Durerea este localizată la nivelul arcadei inghinale, foarte rar în zona anterioară a coapsei şi la durere articulară deformarea degetului durere iradiată.
Cea mai precoce manifestare clinică în coxartroză este diminuarea rotaţiei interne; odată cu progresia bolii, amplitudinea mobilităţii se reduce în toate planurile, cu impact funcţional semnificativ.
Mult mai frecvent întâlnite la femei, aceste modificări au fost atribuite stresului mecanic datorat încălţămintei cu tocuri înalte.
Compresiunea rădăcinilor nervoase, urmare a subluxaţiei articulaţiei apofizale, a hernierii unui disc intervertebral sau a pintenilor osteofitici poate tratament articular interfalangian astenie musculară, tratament articular interfalangian reflexelor osteotendinoase, parestezii sau hiperestezii.
Spondiloza se poate localiza la orice nivel al coloanei. Spondiloza cervicală afectează articulaţiile disco — vertebrale, interapofizare şi unco — vertebrale. La semnele generale de artroză se pot adăuga şi unele particulare: manifestări neurologice determinate de compresia directă asupra arterelor vertebrale sau iritării filetelor nervoase periarteriale de către osteofitele posterioare: cefalee occipitală, vertij, tulburări vizuale diplopie, scotoame şi nistagmus sindromul Barre — Lieou ; interesarea rădăcinilor cervicale inferioare se poate exprima clinic prin precordialgii, ceea ce impune diagnosticul diferenţial cu durerea coronariană.
Simptomele menţionate pot fi accentuate de mişcările de rotaţie ale capului.
Artroza mainilor: de ce apare si cum se trateaza
Spondiloza toracală poate fi primitivă mai rar sau secundară unor tulburări tratament articular interfalangian statică, bolii Scheuermann. Semnele subiective sunt discrete; în timp poate apare cifoza toracală. Spondiloza lombară este foarte frecventă.
Cele mai întâlnite localizări sunt la nivelul genunchiului gonartroza, frecvent bilateralăarticulațiilor mici ale mâinilor interfalangiene proximale, cu apariția de noduli Bouchard, și distale, cu apariția de noduli Heberden, articulația carpometacarpiană a degetului 1, rizartrozașoldurilor coxartroza și coloanei vertebrale spondiloză, în special cu localizare cervicală sau lombară. Poate fi implicată o singură arie articulară monoartroza sau mai multe cel mai frecvent, în special odată cu înaintarea în vârstăfie periferic, fie axial coloana vertebrală sau în diverse combinații boală artrozică vertebro-periferică. Boala artrozică poate afecta astfel tratament articular interfalangian inițial normale, dar supuse unor traumatisme sau stresului repetitiv, sau articulații cu defecte congenitale. Obezitatea în particular trebuie luată întotdeauna în calcul, în special la pacienții cu artroză localizată la nivelul genunchilor, eventual și de șold, deoarece este unul dintre puținii factori de risc menționați anterior care pot fi modificați. Este important de menționat că toate manifestările clinice ale artrozei, indiferent cât de zgomotoase sunt, nu se însoțesc niciodată de modificări ale analizelor de laborator.
Şi în acest caz, durerea vertebrală este principalul simptom al bolii. Ea poate fi localizată lumbago sau poate iradia pe traiectul diferitelor rădăcini nervoase interesate lombosciatică.
În funcţie de teritoriul de iradiere, de afectarea reflexelor osteotendinoase rotulian şi achileande grupele musculare interesate, se poate aprecia rădăcina asupra căreia se exercită compresia. Se întâlneşte mai frecvent la femei, articulaţiile cel mai interesate fiind interfalangienele distale şi interfalangienele proximale ale mâinilor, genunchii şi coloana vertebrală.
Cum investigăm un pacient cu boală artrozică? Examenul radiologic este cea mai importantă explorare imagistică. În stadiile iniţiale, examenul radiologic este normal. În momentul în care apar modificări, boala este deja constituită.
Principalele modificări din artroză sunt: îngustare neuniformă a spaţiului articular, expresia afectării progresive a cartilajului structura care, în mod normal, nu este vizibilă radiologic ; scleroză durere de șold care trece în picior subcondrală, expresia procesului de eburnare de la nivelul osului subcondral; chisturi osoase subcondrale de diferite dimensiuni, de obicei mici; osteofite marginale, expresia procesului de hiperostoză, de neoformare de os; osteoporoză de diferite grade.
